mormoloc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORMOLÓC, mormoloci, s. m. 1. Larvă cu coadă a batracienilor în prima fază de dezvoltare, având branhii în loc de plămâni.
2. Fig. (
Fam.) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. ♦ Epitet glumeț dat copiilor mici. – Din
scr. mrmoljak.mormoloc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mormolóc (mormolóci), s. m. – Larvă de batracian.
Ngr. μορμολύϰειον „sperietoare”, poate prin intermediul
sb. mrmoljak sau
bg. mramorok de unde
megl. (Tiktin; Candrea).
Der. directă din
v. gr. μορμολύϰη (Diculescu,
Elementele, 486), este mai puțin probabilă.
mormoloc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mormoloc, mormoloci s. m. 1. om bleg / lipsit de energie / încet în mișcări
2. copil mic
mormoloc (Dicționaru limbii românești, 1939)mormolóc m. (sîrb.
mormoljak, d. ngr.
momolikion, vgr.
mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V.
borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și
vițelar.mormoloc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mormolóc s. m.,
pl. mormolócimormoloc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mormoloc m.
1. puiu de broască ce iese din ou în formă de pește;
2. fig. broscoiu, copil mic. [Gr. mod. MORMOLYKĬON, mască, sperietoare (din cauza formei monstruoase a mormolocului)].