morfonologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORFONOLOGÍE s. f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din
fr. morphonologie.morfonologie (Dicționar de neologisme, 1986)MORFONOLOGÍE s.f. Analiză a structurii fonologice a morfemelor. ♦ Disciplină lingvistică având ca obiect studierea folosirii în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. [Gen.
-iei. / < fr.
morphonologie, cf. gr.
morphe – formă,
phone – sunet,
logos – știință].
morfonologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORFONOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii structurale care studiază folosirea în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. (< fr.
morphonologie)
morfonologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morfonologíe s. f.,
art. morfonología, g.-d. morfonologíi, art. morfonologíei