morfonem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORFONÉM, morfoneme, s. n. (
Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din
fr. morphonème.morfonem (Dicționar de neologisme, 1986)MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr.
morphonème].
morfonem (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORFONÉM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr.
morphonème)
morfonem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morfoném s. n.,
pl. morfonéme