morfiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÓRFIU s. n. (Reg.) Morfină. [Pr.: -fi-u] – Din germ. Morphium.
morfiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mórfiu (reg.) [fiu pron. fiu] s. n., art. mórfiul