morenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORÉNĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, nisip, sfărâmături de stânci și argilă, transportată de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți. – Din
fr. moraine.morenă (Dicționar de neologisme, 1986)MORÉNĂ s.f. Depozit de roci transportate sau depuse de ghețari (dispăruți). [Cf. fr.
moraine, it.
morena].
morenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORÉNĂ s. f. material detritic transportat și depus de ghețari. (< fr.
moraine)
morenă (Dicționaru limbii românești, 1939)*morénă f., pl.
e (fr.
moraine, d. pv.
mourreno, care pare a veni d.
mor, bot).
Geol. Barb. Grohotiș.
morenă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MORÉNĂ (‹
fr.) (
GEOMORF.)
1. Formă acumulativă de relief, alcătuită din materialul detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. După poziția în cadrul ghețarului se disting:
m. laterale, m. mediane (apărute prin unirea a două
m. laterale, când limbile de gheață confluează),
m. interne (care s-au afundat în masa ghețarului) și
m. de fund; materialul acumulat în fața limbii ghețarului formează
m. frontală. După repartiția
m., se apreciază extinderea pe care a avut-o glaciația.
2. Depozit format prin transportul și depunerea materialului de către ghețari.
morenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morénă s. f.,
g.-d. art. morénei; pl. morénemorenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)morenă f. în geologie: materiale de stânci cărate de ghețari.