morcoviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORCOVÍU, -ÍE, morcovii, adj. (Rar) De culoarea morcovului; roșcat, portocaliu. –
Morcov +
suf. -iu.morcoviŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)morcovíŭ, -íe adj. De coloarea rădăciniĭ de morcov (între cafeniŭ și portocaliŭ). V.
stacojiŭ.morcoviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morcovíu (rar)
adj. m.,
f. morcovíe; pl. m. și
f. morcovíi