morcoașă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)morcoáșă,
morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă.
morcoașă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului.
Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi,
Dict., 144), în parte prin intermediul
sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În
Trans., Banat și
Olt. –
Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată).
morcoașă (Dicționaru limbii românești, 1939)*morcoáșă (
oa dift.) f., pl.
e (sîrb.
morkvaša, d. ung.
marokvas, id., d.
marok, scobitura mîniĭ [!], și
vas, fer [!]).
Trans. Ban. Olt. Bleah. – La NPl. Ceaur, 27,
-oașe: coasa începu să se miște din morcoașe.