morar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORÁR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară. ♦ Muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii.
2. Gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăiește prin mori; gândac de făină
(Tenebrio molitor). –
Moară +
suf. -ar.