moralmente (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORALMÉNTE adv. Din punctul de vedere al moralei (
1), sub raport moral (
I 1); moralicește. – Din
fr. moralement, it. moralmente.moralmente (Dicționar de neologisme, 1986)MORALMÉNTE adv. Privit sub aspectul moralei. [Cf. fr.
moralement, it.
moralmente].
moralmente (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORALMÉNTE adv. privit sub aspect moral. (< it.
moralmente, fr.
moralement)
moralmente (Dicționaru limbii românești, 1939)*moralménte adv. (fr.
moralement, it.
moralmente). În mod moral, conform moraleĭ:
a trăi moralmente. Din punct de vedere spiritual, intelectual (nu fizic, material):
era obligat moralmente. Din punctu de vedere al curajuluĭ, al însuflețiriĭ:
armată slabă moralmente.moralmente (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moralménte adv.