moralizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat;
peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din
fr. moralisateur.moralizator (Dicționar de neologisme, 1986)MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr.
moralisateur].
moralizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr.
moralisateur)
moralizator (Dicționaru limbii românești, 1939)*moralizatór, -oáre adj. Care moralizează:
carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră:
tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ?moralizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moralizatór adj. m.,
s. m.,
pl. moralizatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. moralizatoáremoralizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală.