moraliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORALIZÁ, moralizez, vb. I.
Tranz. 1. A da cuiva învățături morale.
2. (
Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din
fr. moraliser.moraliza (Dicționar de neologisme, 1986)MORALIZÁ vb. I. tr. (
Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr.
moraliser].
moraliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORALIZÁ vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. (< fr.
moraliser)
moraliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moralizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
moralizeázămoralizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moralizà v.
1. a face reflexiuni morale;
2. a perfecționa sub raportul moral:
a moraliza un popor.