moră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓRĂ, more, s. f. (În prozodia latină) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte. – Din
lat. moră.moră (Dicționar de neologisme, 1986)MÓRĂ s.f. Durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. [< lat.
mora].
moră (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat.
mora)
moră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*móră s. f.,
g.-d. art. mórei; pl. móre