monumental - explicat in DEX

monumental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONUMENTÁL, -Ă, monumentali, -e, adj. Care aparține monumentelor, privitor la monumente; grandios, măreț, impunător prin proporțiile sale. ♦ Fig. Remarcabil. – Din lat. monumentalis, fr. monumental, it. monumentale.

monumental (Dicționar de neologisme, 1986)
MONUMENTÁL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].

monumental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

monumental (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monumentál, -ă adj. (lat. monumentalis). De monument: petre monumentale. Care are aspectu unuĭ monument: fîntînă monumentală. Fig. De mare tărie, durabilitate saŭ valoare: columna luĭ Traĭan și Iliada îs opere monumentale. O prostie monumentală, o prostie colosală.

monumental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
monumentál adj. m., pl. monumentáli; f. monumentálă, pl. monumentále

monumental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
monumental a. care are proporțiunile unui monument: biserică monumentală.