montor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și
f. Montator. – Din
fr. monteur.montor (Dicționar de neologisme, 1986)MONTÓR, -OÁRE s.m. și f. Montator. [< fr.
monteur].
montor (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. tehnician specializat în lucrări de montare; montator. 2. (cinem.) specialist care efectuează operații de montaj (2); monteză. (< fr.
monteur)
montor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)montór (rar)
s. m.,
pl. montóri