monometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOMÉTRU, monometre, s. n. 1. Vers compus dintr-un singur metru.
2. Vers compus din metri de același fel. – Din
fr. monomètre.monometru (Dicționar de neologisme, 1986)MONOMÉTRU adj., s.n. 1. (Vers antic) format dintr-un singur metru.
2. (Vers) compus din metri de același fel. [Pl.
-tre. / < fr.
monomètre, cf. gr.
monos – unic,
metron – măsură].
monometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOMÉTRU s. m. 1. vers antic dintr-un singur metru. 2. vers compus din metri de același fel. (< fr.
monomètre)
monometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monométru (-me-tru) s. n.,
art. monométrul; pl. monométre