mongol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONGÓL, -Ă, mongoli, -e s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo;
p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală.
2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (
1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din
fr. mongol.mongol (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONGÓL, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Mongolia. II. adj. referitor la mongoli; mongolic. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Mongolia. (< fr.
mongol)
mongol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mongól adj. m.,
s. m.,
pl. mongóli; adj. f.,
s. f. mongólă, pl. mongólemongol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mongol a. din Mongolia:
Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) și reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus în 1740.