monetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONETĂRÍE, monetării, s. f. Întreprindere de stat prevăzută cu instalațiile necesare pentru fabricarea monedelor. ♦ (Colectiv) Monede. –
Monetă +
suf. -ărie.monetărie (Dicționar de neologisme, 1986)MONETĂRÍE s.f. Întreprindere de stat unde se fabrică monedele. [Gen.
-iei. / <
monetă +
-ărie].
monetărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONETĂRÍE s. f. întreprindere (de stat) unde se fabrică monedele. (< monedă + -ărie)
monetărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*monetăríe f. (d.
monetă [!]). Localu în care se fabrică monetă (bănărie, hereghie, tarapana).
monetărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monetăríe s. f.,
art. monetăría, g.-d. art. monetăríei; pl. monetăríi, art. monetăríilemonetărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monetărie f. locul unde se bat monedele:
Monetăria Statului.