monahie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONAHÍE1 s. f. (Rar) Monahism. –
Monah +
suf. -ie.monahie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONAHÍE2, monahii, s. f. Călugăriță. – Din
sl. monahija, ngr. monahi.monahie (Dicționaru limbii românești, 1939)monahíe f. (vsl.
monahiĭa, bg.
monahinĭa, d. ngr.
monahi, fem. d.
mónahos, monah). Monahă, călugăriță (în stil oficial).
monahie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monahíe s. f.,
art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe)
pl. monahíi, art. monahíile