monadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea.
2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din
fr. monade, germ. Monade.