monțian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONȚIÁN, -Ă, monțieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate și foraminifere.
2. Adj. Care aparține monțianului (
1), privitor la monțian; din monțian. [
Pr.:
-ți-an] – Din
fr. montien, germ. Montien, engl. Montian.monțian (Dicționar de neologisme, 1986)MONȚIÁN s.n. (
Geol.) Primul etaj al paleocenului sau ultimul etaj al cretacicului superior. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
-ți-an. / < fr.
montien, cf.
Mons – oraș în Belgia].
monțian (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al paleocenului (sau ultimul al cretacicului superior). (< fr.
montien)
monțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monțián1 (-ți-an) adj. m.,
pl. monțiéni (-ți-eni); f. monțiánă, pl. monțiénemonțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monțián2 (-ți-an) s. n.