momi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMÍ, momesc, vb. IV.
Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦
Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din
bg. mamja, scr. mamiti.momi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)momí (momésc, momít), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. –
Megl. mumes. Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich,
Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98),
cf. bg. mamjă, cr. mamiti, pol. momić. Der. momeală, s. f. (ademeneală, tentare; nadă);
momelnic, s. m. (
înv., prestidigitator);
smomi, vb. (a înșela, a seduce), cu
s- expresiv (după Geheeb 39, cu -
s sl.,
cf. sl. izmamiti).
momi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)momí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. momésc, imperf. 3
sg. momeá; conj. prez. 3
să momeáscămomì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)momì v.
1. a atrage prin momeli:
cum momim și noi pe prunci PANN;
2. a înșela cu amăgiri:
își momi foamea. [Slav. MOMITI].