momâie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMẤIE, momâi, s. f. 1. Schelet de lemn înfășurat în paie și acoperit de zdrențe, înfățișând un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria și alunga păsările și animalele sălbatice dăunătoare; sperietoare, măgăoaie.
2. Fig. Epitet dat unei ființe urâte. ♦ Mogâldeață.
3. (
Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moșii; semn de aliniere. –
Et. nec.momâie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)momấie s. f.,
art. momấia, g.-d. art. momấii; pl. momấi, art. momấile (-mâ-i-)momâie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)momâie f.
1. om de paie ce se pune în grădini sau în țarini spre a speria pasările:
ca momâi de-a câmpului POP.;
2. sperietoare de copii;
3. prăjină de hotărnicie:
hotărînd moșiile ș’așezând momâile POP. [Și
mămâie, termen luat din graiul copiilor; cf. slovac MAMONA, fantomă, gr. mod. MAMUNAS, gogoriță].