momițărie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOMIȚĂRÍE,momițării, s. f. (Rar) Maimuțărie. – Momiță3 + suf. -ărie.
momițărie(Dicționaru limbii românești, 1939) momițăríe, V. maĭmuțărie.
momițărie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) momițăríe (maimuțăreală) (înv., reg.) s. f., art. momițăría, g.-d. art. momițăríei; pl. momițăríi, art. momițăríile
momițărie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) momițărie f. maimuțărie: o momițărie de tot ce se petrece aiurea AL.