momitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMITÓR, -OÁRE, momitori, -oare, adj. (Rar) Care momește; ademenitor. –
Momi +
suf. -tor.momitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)momitór (rar)
adj. m.,
pl. momitóri; f. sg. și
pl. momitoáre