momârlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMÂRLÁN1, momârlani, s. m. (
Reg.)
1. Om prost, necioplit, bădăran.
2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția)
De-a momârlanul = numele unui joc de copii. –
Et. nec. Cf. mârlan, modârlan.momârlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMÂRLÁN2, momârlane, s. n. (
Reg.)
1. Moviliță de pământ făcută de râme.
2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. –
Et. nec. Cf. momâie.momârlan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)momârlán2,
momârláni, s.m. (reg.) muntean, țăran de la munte.
momârlan (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)momârlán, -i, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco 1990: 4). – Cf. mârlan, țopârlan (MDA).