moloz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLÓZ, molozuri, s. n. Spărturi și pulbere de tencuială, cărămidă și mortar, provenite din dărâmarea unor ziduri sau după executarea unor lucrări de zidărie. – Din
tc. moloz.moloz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)molóz (molózuri), s. n. – Piatră spartă, dărîmături.
Tc. moloz (Șeineanu, II, 263; Loebel 64; Lokotsch 1481),
cf. bg. molos.moloz (Dicționar de argou al limbii române, 2007)moloz, molozuri s. n. 1. (
deț.) rest neutilizat al unui obiect, cedat de deținător.
2. (
deț.) arpacaș.
3. (
la sg.) bani.
moloz (Dicționaru limbii românești, 1939)molóz și (nord)
molúz n., pl. inuzitat
urĭ (turc.
moloz, molos). Materiĭ provenite din dărămăturĭ [!] (cărămizĭ sparte, tencuĭală, petre [!] ș. a.).
moloz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)molóz s. n.,
pl. molózurimoloz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moloz n. var închegat cu nisip din dărâmături dela zidurile caselor. [Turc. MOLOZ].