molotru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie
(Trigonella besseriana). ♦ (
Reg.) Molură. – Din
sl. molotrĩ.molotru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)molótru (molótri), s. m. – Sulfină (Melilotus coerulea).
Mr. malathru. Mgr. μάραθρον, prin intermediul
sl. molotri (Cihac, II, 202; Tiktin; Conev 48).
Der. directă din
gr., printr-o
var. *μόλοθρον (Diculescu,
Elementele, 469), pare mai puțin probabilă.
molotru (Dicționaru limbii românești, 1939)molótru m. (vsl.
molotrŭ, mărar, d. ngr.
málathron și
márathron. V.
mărar). Sulfină. Un fel de mărar ale căruĭ fructe se întrebuințează în medicină (
foeniculum vulgare [officinále saŭ
capilláceum]).
molotru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!molótru (-lo-tru) s. m.,
art. molótrul; pl. molótri, art. molótriimolotru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)molotru m. plantă leguminoasă cu floarea galbenă
(Melilotus). [Slav. MOLOTRŬ].