moloșag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLOȘÁG, moloșaguri, s. n. (
Reg.) Moină (
1). –
Moale +
suf. -oșag.moloșag (Dicționaru limbii românești, 1939)moloșág, V.
moleșag.moloșag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moloșág (
reg.)
s. n.,
pl. moloșágurimoloșag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moloșag n. Mold. muiarea gerului și a zăpezii. [V.
moale].