molimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓLIMĂ, molime, s. f. (
Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie;
p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din
ngr. mólema.molimă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mólimă (mólime), s. f. – Epidemie, contagiune. –
Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). –
Der. molimos, adj. (contagios);
molipsi, vb. (a contamina), din
ngr. μολεύω, aorist μολέψω,
cf. bg. molepsa (Conev 93),
mr. mulipsire; molipseală, s. f. (comtaminare);
molipsitor, adj. (contagios).
molimă (Dicționaru limbii românești, 1939)mólimă f., pl.
ĭ și
e (ngr.
mólemma, vgr.
mólymma și
mólysma, pată, spurcăcĭune, d.
molýno, spurc). Epidemie, boleșniță. – Și
mólevmă și
mólivmă (după ngr.
molévo, molipsesc).
molimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mólimă s. f.,
g.-d. art. mólimei; pl. mólimemòlimă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mòlimă f. boală contagioasă, epidemie. [Gr. mod. MÓLEMA].