moleșitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. – Din
moleși +
suf. -(i)tor.moleșitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. –
Moleși +
suf. -tor.moleșitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moleșitór adj. m.,
pl. moleșitóri; f. sg. și
pl. moleșitoáre