moleculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe ◊
Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol
1. – Din
fr. moléculemoleculă (Dicționar de neologisme, 1986)MOLECÚLĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊
Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr.
molécule, cf. it., lat.
molecula – mică masă de materie].
moleculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOLECÚLĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol
1. (< fr.
molécule, lat.
molecula)
moleculă (Dicționaru limbii românești, 1939)*moléculă f., pl.
e (lat. științifică
molécula, dim. d. lat.
moles, masă, grămadă. V.
molestez).
Chim. Parte dintr´un corp considerată ca indivizibilă supt [!] acțiunea agenților fizicĭ, dar descomponibilă chimicamente în părțĭ maĭ micĭ numite
atomĭ.moleculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)molecúlă s. f.,
g.-d. art. molecúlei; pl. molecúlemoleculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moleculă f.
Fiz. partea cea mai mică în care se poate descompune un corp.