molcuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOLCÚȚ, -Ă,molcuți, -e, adj. (Pop.) Diminutiv al lui moale. – Moale + suf. -cuț.
molcuț(Dicționaru limbii românești, 1939) molcúț, -ă adj. (d. moale). Molicel, cam moale: ferbe [!] oŭăle și fă-le molcuțe, nu vîrtoase.
molcuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) molcúț (pop.) adj. m., pl. molcúți; f. molcúță, pl. molcúțe