molcotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLCOTÍT adv. (
Reg.) Cu glas domol, potolit, blând. –
Et. nec.molcotit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)molcotít (
reg.)
adv.