molcomitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLCOMITÓR, -OÁRE, molcomitori, -oare, adj. (
Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. –
Molcomi +
suf. -tor.molcomitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)molcomitór (
pop.)
adj. m.,
pl. molcomitóri; f. sg. și
pl. molcomitoáre