molar - explicat in DEX

molar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

molar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOLÁR², -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului¹, privitor la mol¹. – Din fr. molaire.

molar (Dicționar de neologisme, 1986)
MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].

molar (Dicționar de neologisme, 1986)
MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].

molar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOLÁR¹ adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)

molar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOLÁR², -Ă adj. referitor la mol¹. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)

molar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOLÁR³, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)

molar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.

molar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
molár¹ (referitor la mol¹) adj. m., pl. molári; f. moláră, pl. moláre

molar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!molár² (măsea) s. m., pl. molári