moina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOINÁ, pers. 3
moinează, vb. I.
Refl. și
intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din
moină.moina (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MOINA, Ion (1921-1990,
n. Nimigea,
jud. Bistrița-Năsăud), atlet român.
Prof. univ. la Cluj. Multiplu campion național, a stabilit 33 recorduri naționale în probele de sprint, care s-au înscris printre printre cele mai valoroase rezultate atletice ale epocii (10,4
sec. la 100 m plat, 1946).
moina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moiná (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. moineázămoinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moinà v. a se face moină.