modoran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODORÁN, modorani, adj.,
s. m. (
Reg.) (Om) grosolan, bădăran. [
Var.:
modârlán adj.,
s. m.] –
Et. nec.modoran (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)modorán, modoráni, s.m. (reg.)
1. om necioplit, mojic, grosolan, bădăran, modârlan; modârlă.
2. (la pl.) lăieși nomazi.
modoran (Dicționaru limbii românești, 1939)modorán, -că s. (var. din
bădăran și rudă cu
modîrlan).
Mold. Mojic, om de rînd (moglan, mîrlan, ghĭorlan, mocofan, mocîrțan, țopîrlan):
să-șĭ dea coatele cu modoraniĭ orĭ să se ĭa de gît cu Țigancele... asta întărîtase tot satu (Sov. 174).
modoran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modorán (
reg.)
s. m.,
pl. modoráni