modificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODIFICATÓR, -OÁRE, modificatori, -oare, adj. (Rar) Care modifică. – Din
fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore.modificator (Dicționar de neologisme, 1986)MODIFICATÓR, -OÁRE adj. Care modifică. //
s.m. Adaos folosit la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. [Cf. fr.
modificateur].
modificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODIFICATÓR, -OÁRE I.
adj. care modifică. II. s. m. adaos la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. (< fr.
modificateur, lat.
modificator, it.
modificatore)
modificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modificatór1 adj. m.,
pl. modificatóri; f. sg. și
pl. modificatoáremodificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modificatór2 s. m.,
pl. modificatórimodificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modificator a. propriu a modifica.