moderațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODERAȚIÚNE s. f. v. moderație.moderațiune (Dicționar de neologisme, 1986)MODERAȚIÚNE s.f. v.
moderație.
moderațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*moderațiúne f. (lat.
moderátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te modera, cumpătare:
moderațiunea prețurilor. – Și
-áție.moderațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moderați(un)e f.
1. virtute ce constă în a păzi o măsură înțeleaptă în toate;
2. caracterul lucrului depărtat de orice exces:
răspuns plin de moderațiune.