moțogancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȚOGÁNCĂ, moțogance, s. f. (
Reg.) Româncă din Munții Apuseni; moață. –
Moțogan +
suf. -că.moțogancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moțogáncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. moțogáncei; pl. moțogánce