moța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȚÁ, moțez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) aranja moțul
1 (
1);
p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din
moț1.moța (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MOȚA 1. Ioan M. (1868-1940,
n. sat Nojag,
jud. Hunedoara), ziarist român. Preot-paroh în Orăștie (1899-1940). Întemeietor și director al gazetei populare „Libertatea” (1902-1915; 1919-1933), cu suplimentul ilustrat „Foaie interesantă”. A redactat „Calendarul național” (15
vol.). Aceste publicații au avut un rol însemnat în ridicarea culturală a țărănimii și în întărirea conștiinței naționale, fapt pentru care
M. a fost condamnat la închisoare în mai multe rânduri de către autoritățile maghiare. S-a pronunțat pentru intrarea României în primul război mondial alături de Antanta și pentru unirea Transilvaniei și a Basarabiei cu țara mamă. Schițe, povestiri, versuri; traduceri.
2. Ion I.M. (1902-1937,
n. Orăștie), avocat și om politic român. Fiul lui
M. (1). Cumnat cu C.Z. Codreanu. Unul dintre fruntașii Mișcării legionare,
M. a luat parte la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail (1927); comandant al organizației Buna Vestire. Vicepreședinte de la fondare (1937) al Partidului Totul pentru Țară. Voluntar în Războiul Civil din Spania (1936-1939) de partea forțelor naționaliste ale generalului Franco, a căzut în luptă, alături de Vasile Marin, în bătălia de la Majadahonda (ian. 1937). Decorat post-mortem cu Crucea de Război spaniolă (febr. 1937). În 1970, autoritățile spaniole au ridicat, la Majadahonda, un monument în memoria lui
M. și Marin. Lucrări: „Liga Națiunilor”, „Cranii de lemn”.
moța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moțá (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
moțeáză