moțăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOȚĂITÚRĂ,moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.
moțăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) moțăitúră (rar) (-ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri