moșmoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘMOLÍ vb. IV.
v. moșmoni.moșmoli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb. –
1. A rasoli, a lucra de mîntuială. –
2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă,
cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase
var.:
moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. –
Der. moșmoleală (
var. moșmon(d)eală, moșcondeală),
s. f. (forfotă, talmeș-balmeș);
moșmîndău, s. m. (prostănac);
moșmoane (
var. moșmoande),
s. f. pl. (harababură, galimatie). –
Cf. miș-, mușlui.moșmolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf.
moșmoală].