mnemotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie.
2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (
1), privitor la mnemotehnică. – Din
fr. mnémotechnique.mnemotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)MNEMOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mnemotehnică; mnemonic. [< fr.
mnémotechnique].
mnemotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MNEMOTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la mnemotehnică; mnemonic. II. s. f. ansamblu de procedee pentru întipărirea în memorie a unor informații necesare; mnemonică (II, 1), mnemotehnie. (< fr.
mnémotechnique)
mnemotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, adj. 2. Care aparține mnemotehnicii (
1), privitor la mnemotehnică. – Din
fr. mnémotechnique.mnemotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mnemotéhnic adj. m.,
pl. mnemotéhnici; f. mnemotéhnică, pl. mnemotéhnice