mlădiță (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s.f.
1. Ramură tânără, subțire și flexibilă; lăstar.
2. (Fig.) Descendent, urmaș, odraslă.
mlădiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (
1), lăstar, vlăstar.
2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din
bg. mladica.mlădiță (Dicționaru limbii românești, 1939)mlădíță f., pl.
e (bg.
mladica, copac tînăr, om tînăr, sîrb.
mládica, mlădiță, nsl.
mladica, mlădiță, fată tînără. V.
mladă, mlajă). Vlăstar, ramură tînără.
mlădiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mlădíță, -e. s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica, cf. srb. mlad „tânăr„.
mlădiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mlădíță s. f.,
g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțemlădiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mlădiță f. ramură tânără, vlăstar. [Serb. MLADIȚA, vlăstar].