mlădia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLĂDIÁ, mlădiez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) modula.
Mlădiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [
Pr.:
-di-a. –
Prez. ind. și:
mlắdii] – Din
mlădiu.mlădia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mlădiá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
mlădiáză, 1
pl. mlădiém (-di-em); conj. prez. 3
să mlădiéze; ger. mlădiínd (-di-ind)mlădià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mlădià v.
1. a (se) îndoi:
trestia din baltă ce ’n aer se mlădie AL.
2. a se face mlădios, a se fasona:
artistul sub a cărui daltă s´a mlădiat statua Dianei OD. [V.
mladă].