mlădia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLĂDIÁ, mlădiez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) modula.
Mlădiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [
Pr.:
-di-a. –
Prez. ind. și:
mlắdii] – Din
mlădiu.