mladă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (
1).
2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din
sl. mladŭ bg. mlada.mladă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mládă (mlắzi), s. f. – Dumbravă.
Sl. maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin),
cf. sb.,
cr. mlad „tînăr”. –
Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu
suf. -
iu (după Conev 49, din
bg. mlazdĭ);
mlădios, adj. (flexibil);
mlădia (
var. înmlădia),
vb. (a se undui; a se pleca);
înmlădiere, s. f. (unduire);
mlădoacă (
var. mlădoagă),
s. f. (
Olt., vargă), din
bg. mladoka (Iordan,
Dift., 215; Pascu,
Suf., 226);
mlădiță, s. f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din
sl. (
bg.,
sb.,
slov.)
mladica (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant,
BL, XIV, 10);
mlaje, s. f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din
bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din
pl. lui
mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.
mladă (Dicționaru limbii românești, 1939)mládă f., pl.
ăzĭ (vsl.
mladŭ, mlada, tînăr, tînără; sîrb.
mlada, nevastă tînără).
Est. Mlădiță.
Col. Desiș de mlădițe, pădure tînără.
mladă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mládă s. f.,
g.-d. art. mlắzii; pl. mlăzimladă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mladă f. ramură dela o plantă lemnoasă ce servă ca butaș sau la altoire. [Slav. MLADĭ, fraged].