mlădiță - explicat in DEX

mlădiță (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s.f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă; lăstar. 2. (Fig.) Descendent, urmaș, odraslă.

mlădiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din bg. mladica.

mlădiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
mlădíță f., pl. e (bg. mladica, copac tînăr, om tînăr, sîrb. mládica, mlădiță, nsl. mladica, mlădiță, fată tînără. V. mladă, mlajă). Vlăstar, ramură tînără.

mlădiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
mlădíță, -e. s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica, cf. srb. mlad „tânăr„.

mlădiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mlădíță s. f., g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțe

mlădiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mlădiță f. ramură tânără, vlăstar. [Serb. MLADIȚA, vlăstar].