mișto - explicat in DEX

mișto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

mișto (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
miștó adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

mișto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
miștó¹ (arg.) adj. invar.

mișto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
miștó² (arg.) s. n., art. miștóul; pl. miștóuri